dsc_4203

Poveștile sunt pentru copiii noștri dar și pentru copiii din noi.

O să iți dezvălui ce sentimente am eu atunci când citesc povești pentru copii..

Încă de mică, eram fascinată de lumea lor, de personajele curajoase din ele, de prințesele care își întâlneau alesul printr-o întâmplare fericită. Recunosc, astăzi trăiesc la fel acele sentimente, eu cred în ele, numai că mi-am dorit să trec dincolo, să îmi croiesc propriile mele personaje, să construiesc eroi, să fac iubirea să fie simțită.

O fac pentru copiii mei, ai tăi, pentru copilul din mine, și pentru copilul din tine, căci știm bine,  el există încă, mai ascuns sau mai la suprafață,  este acolo.

„Să facem din lumea în care trăim un loc mai bun”, acesta pare să fie țelul multor oameni, fiecare din noi ne dorim să contribuim la frumusețea și bunătatea lumii. Îmi doresc să ating, prin poveștile mele, publicul mic, publicul care va fi mâine mare, cel pe umerii cărora vom dori să râdem sau să plângem, ori să  plângem de fericire. Acolo văd eu speranța, în omuleții care sper să găsească în povești încrederea, acel sentiment de putere, care îi va face să devină adulți reușiți!

Să nu uitam niciodată cum stăteam strânși la pieptul mamei, văzându-i bărbia cum i se mișcă citindu-ne cartea care, mai apoi, ne făcea să visăm că putem fi ce vrem noi să fim!

Ca să zboare, copiii au nevoie de un singur cuvânt: „Poți!” Venit din partea oamenilor cei mai prețioși din viața lor, cuvântul acesta poate face OAMENI MARI!

Dar cam atât despre mine, căci de astăzi poveștile nu mai sunt ale mele, ți le ofer cu drag  ție si copilului tău!

0

Start typing and press Enter to search