Povestea scriitoarei

dsc_4203

Poveștile sunt pentru copiii noștri dar și pentru copiii din noi.

Am gânduri și trăiri, am întrebări fără răspuns și răspunsuri fără întrebări, mă opresc din vorbit atunci când aud sunete care vin dinspre natură, îmi notez fiecare idee care îmi trece pe lângă urechi, ascult conversațiile oamenilor pe stradă sau într-o cafenea, intru în cărțile mele de fiecare dată când le scriu, apoi intru iar în ele, asemenea unui invitat de seamă, ori de câte ori, le recitesc.

Dintotdeauna am fost fascinată de lumea poveștilor, dar se poate ca și lumea poveștilor să fi găsit ceva fascinant în mine de m-a ales să contribui la crearea ei.

Scriu povești de la 10 ani, iar prima poveste scrisă și-a găsit lumina în copacul în care mă cățăram ca să fiu, probabil, mai aproape de o muză, despre care, credeam pe atunci, doar acolo îmi dădea întâlnire. Personajul pozitiv eram întotdeauna eu, iar răufăcătorii evoluau atât de mult încât deveneau mereu buni la sfârșitul poveștilor mele din copacul copilăriei.

Să facem din lumea în care trăim un loc mai bun, așa se numea prima poveste scrisă pe un carnețel chinezesc pe care, acum mai bine de 20 de ani, îl închideam cu un lacăt. Acum îți dau cheia, intră și află, citește, descoperă, căci, odată scrise, ele nu mai sunt ale mele, ci sunt Poveștile Tale!

0