Scufita cea Noua

– Eu la bunica nu mă mai duc, mamă dragă, mai trimite-l și pe Ion!

– Măi, Scurfițo, zice mama, hai te roagă mama, că dup-aia îți fac clătite! Hai că te zic și lui tac-tău…

– Hmmm, îmi  zic eu, ia că fac eu o combinație acuma, de nu mă duc nici la bunica, mănânc si clătitele cu Nutella.

– Hai, mamă, pune în pungă, nu mai imi da coș, că-l duc greu.

Mândră mama că m-a convins să vizitez baba, așază toate acolo frumos, nici nu știu prea bine ce mi-o fi pus, atâta am reținut, sacoșa era una de la Kaufland, de-aia de ține multe kilograme. Anyway, mi-a mai zis ea acolo, ai grijă, nu te-abate, bla bla-uri, eu de la mestecatul gumei, n-am prea auzit-o..

Ce să zic, n-am mers prea mult, ca să fiu sinceră, m-am ascuns după un bloc, eram numai în zona Țiglina, între scara 3 și 4 la blocurile A-uri, și am stat acolo, și-am gândit-o, gen : „acuma sunt acolo, acuma sunt acolo, acuma tranversez șoseaua aia, acuma sunt la magazinul Profi, acuma intru pe poarta la babă, acuma am deschis ușa, acuma conversația cu lupul care a mâncat-o pe bunică, acuma, mă înhață și pe mine…..și tot așa până am reușit de am ajuns înapoi la A-uri în Țiglina.

Poate vă întrebați ce-am făcut cu punga de Kaufland, ei mirosea așa de bine ce-o fi fost acolo, că la un moment dat, cum stăteam eu  să nu mă vadă vreun vecin, a trecut pe lângă mine un nene săăăăraaaac..și mai căra dupa el și-un câine lup, negru, frumos câine, dar cam murdar, eu înapoi nu mă puteam întoarce cu sacoșa, așa că le-am dat-o lor, dar săăăraaac omul, săracul. S-a bucurat, s zis bogdaprosti, am zis: „Fie de sufletul lui bunicul, că om bun a mai fost, s-a dus săracul, de stres a murit, de stresul de la babă, dar, mă rog”.

Ajung eu acasă, cam exact când trebuia să ajung, am întârziat oricum puțin ca să nu bată la ochi.

– Ai venit, fata mamei?

– Da, zic eu, luându-mi fața de fetiță cuminte si ascultătoare și un pic obosită după-atâta drum.

– Ce face bunica? mă întreabă.

– Bine, bine..era în pat, un pic răcită, însă, i-am dus… am așteptat să mănânce..

– Buuun, buun…

Țââââr, deodata telefonul sună, bine, în realitate era ringtonul de la Jerusalema.

– Alo, Cum? Când ? Acum vin! Copii, Ioane, Scurfițo, rapid îmbrăcați-vă, mergem, a murit baba!

Eu, acum mă simțeam un pic nașpa…

– Hai, Scurfițo, repede, gata, s-a dus, în sfârșit, s-a dus săraca..

Ca să înțelegeți exact, era bunica din partea tatălui… bunica din partea mamei, locuia cu noi în casă…