Covidut si gasca de pitici bolnavi…

-Hai aici, la ăsta!

-Nuuu, e prea tânăr, ce sa-i facem lui?

-Atunci unde, alege tu!

-Ăla care stă pe banca aia..

-Ăla cu barba sau ăla care mânca înghețată lângă bunică-sa?

-Ei, ăla cu barba, normal.

Zis și făcut.. în timp ce virusurile astea doua își programau următorul concediu ce avea să țină 14 zile, vremea de afară ardea de-a binelea pieile tuturor.

Ei și “ vaporând”  ei așa spre nenea ăla care citea linistit ziarul, fără masca fiindcă era in aer liber în intervalul orar care îi permitea… deodată pe unul din virusuri îl plesnește un gând, mai exact pe ăla mai inteligent un strop:

-Bai da’ de ce să facem noi una ca asta?

-Covidel, pui întrebări  la care nici tu nu ai răspunsul.

-Coviduț, nu am întrebat așteptând să îmi răspunzi tu, ci mă întrebam pe mine “însăși”.

-Ce înseamnă “ însăși”? “întreabă Coviduț.

-Nu știu exact dar am fost acum vreo două luni într-un intelectual, a fost all inclusive.. într-una zicea cuvinte “relevate” printre care și “însăși” , suna bine…

-Mie “însăși” nu-mi place să folosesc cuvinte pe care nu le cunosc foarte bine înainte, răspunde cu superioritate Coviduț.

-Care-va-să-zică, reflectă Covidel, eu ceea ce vreau să zic este că nu înțeleg de unde ordinul ăsta, să facem ravagii…

-Ei dacă ar fi așa să ne gândim la toate ordinele impuse, nu le-am mai executa, le-am „încăleca”…

-Încălca, vrei sa zici ?!

-Mă rog.. hai mai repede că mă usuc aici dacă mai stau mult in atmosferă, nu vezi ce cald e ? Intri sau nu intri?

-Băi, nu!

-Nu, ce? Sare Covidut ca ars…

-Nu intru! Zice hotărât Covidel, avea  o tărie în voce, mai ceva ca pălinca aia de care numai socru-miu face,  o atitudine atât de sigură pe el, încât bunul său frate nu putu  să pătrundă în căile respiratorii ale celui ce urma să nu mai existe prea mult în sănătate…

-Măi, dar de ce până la urmă?

-Uite, tu nu te-ai săturat să faci rău? Întreabă revoluționar Coviduț.

-Nu! Ce să fac altceva ?

-Covidel… avem atât de multe lucruri de făcut, am putea descoperi lumea…

-Și cum altfel descoperi mai bine lumea decât intrând în ea?!

-M-am săturat! De-a dreptul nu mai pot să văd mereu aceleași și aceleași căi respiratorii, plămâni de înnegrit, vreau altceva de la viața mea, merit mai mult!

Covidel se uita cumva cam șui la bunul său prieten și nu înțelegea prea bine de ce, dar și lui i se paru destul de cool să își schimbe viața… “ Ce-ar fi dacă am fi fericiti?!” și-a spus el…

-Hai! Hai să o facem, Covidut!

-De unde începem? Întreabă Covidel convins!

-Hai să facem un popas mic la nenea cu ziarul și mai discutam la cină…