Fetita cu aprinzatoare de aragaz

Afară stelele nu se mai vedeau de fulgii mari. Gerul parcă nici nu îl mai puteai simți, așa cum nici dinții nu ii mai auzeai clănțănind în gură. Pe o astfel de vreme, Ayana, o buclată de doar 5 ani, umbla pe străzi pentru a-și vinde cele 10 bucăți de aprinzătoare de aragaz  care reprezentau masa de Crăciun a întregii ei familii.

Plecată de acasă de vreo cinci ceasuri, Ayana era descurajată de modul cum oamenii o priveau atunci când încerca să le vânda marfa astfel că și-a luat inima în dinți și a intrat în primul restaurant pe care l-a văzut și s-a dus ghiulea la Chef.  Văzuse ea mai demult un episod dintr-un film american în care cineva vindea niște mopuri.

– Stimate chef, nu știu ce gătești tu aici, dar miroase incredibil! Spune ea

Bucătarul  a rămas mască.

– Eu sunt în zonă numai astăzi, și pentru că știu că nu-i ușoară munca ta, m-am gândit să trec să-ți las aprinzătoarele astea. Sunt colorate, sar în ochi imediat, nu trebuie să stai să le cauți prea mult prin bucătăria asta mare, sunt de o mărime potrivită și pentru o mână mai mică și pentru una mai mare, au un design spectaculos și pentru că mâine-i Crăciunul, nu mai zăbovesc prea mult și ti le dau pe toate 10, la 300 de lei. Poftim, 1,2,3….

– Cred că eu….încearcă bucătarul să rostească niște cuvinte, însă este repede întrerupt de vocea hotărâtă a fetiței.

– Ah, mai multe nu am, dar mai trec după Crăciun și-ți mai aduc!

– Păi…. se chinuie el iar să intervină…

– Nu, de Crăciun chiar nu pot trece, trebuie și eu să îmi iau liber măcar 2,3 zile…

Chef-ul o privește lung, neputincios să mai scoată vreun sunet, întinde mâinile către Ayana care îi urează mult succes cerându-i și-o negresă aburindă din cuptor, pe lângă cei 300 de lei.

Și uite-așa, fetița fuge spre casă cu banii în buzunarul hainei sale vechi si rupte de vreme, informându-i pe ai săi că de-acum renunță la vânzarea-n stradă că nu mai merge!